noun · masculinethird declension
crucifixor
crucifixor m (genitive crucifixōris)
Classical[krʊ.kɪˈfɪk.sɔr]Ecclesiastical[kru.t͡ʃiˈfik.sor]
Meaning
- EcclesiasticalLatinmasculinecrucifier
Declension
| form | singular | plural |
|---|---|---|
| nominative | crucifixor | crucifixōrēs |
| genitive | crucifixōris | crucifixōrum |
| dative | crucifixōrī | crucifixōribus |
| accusative | crucifixōrem | crucifixōrēs |
| ablative | crucifixōre | crucifixōribus |
| vocative | crucifixor | crucifixōrēs |
crŭcĭfixor, ōris, m. crux-figo,
I. a crucifier (eccl. Lat.), Paul. Nol. Ep. 18, 7.