proper noun · masculinesecond declension
Triullatī
Triullatī m pl (genitive Triullatōrum)
Classical[triˈʊl.la.tiː]Ecclesiastical[triˈul.la.ti]
Meaning
- An Alpine tribe mentioned by Pliny
Declension
| form | singular | plural |
|---|---|---|
| nominative | — | Triullatī |
| genitive | — | Triullatōrum |
| dative | — | Triullatīs |
| accusative | — | Triullatōs |
| ablative | — | Triullatīs |
| vocative | — | Triullatī |