noun · neutersecond declension
superna
superna n pl (genitive supernōrum)
Classical[sʊˈpɛr.na]Ecclesiastical[suˈpɛr.na]
Meaning
- Medieval Latinneuterpluralthe skies, the heavens
Declension
| form | singular | plural |
|---|---|---|
| nominative | — | superna |
| genitive | — | supernōrum |
| dative | — | supernīs |
| accusative | — | superna |
| ablative | — | supernīs |
| vocative | — | superna |