proper noun · femininefirst declension
Nursia
Nursia f sg (genitive Nursiae)
Classical[ˈnʊr.si.a]Ecclesiastical[ˈnur.si.a]
Meaning
- femininesingularA Sabine city, the modern Norcia
Declension
| form | singular | plural |
|---|---|---|
| nominative | Nursia | — |
| genitive | Nursiae | — |
| dative | Nursiae | — |
| accusative | Nursiam | — |
| ablative | Nursiā | — |
| vocative | Nursia | — |
| locative | Nursiae | — |
Nursĭa or Nurtĭa, ae, f.,
I. a Sabine city, the mod. Norcia:
frigida, Verg. A. 7, 715.—Hence, II. Nursīnus, a, um, adj., Nursian:
rapa, Col. 10, 421; Plin. 18, 13, 34, § 130: pilae, Mart. 13, 20, 2.—In plur. subst.: Nursīni, ōrum, m., the Nursians, Plin. 3, 12, 17, § 107.Origins
Of non-Latin origin, possibly Etruscan 𐌍𐌖𐌓𐌆𐌉𐌖 (nurziu, “happiness”).