noun · femininefirst declension
inquilīna
inquilīna f (genitive inquilīnae)
Classical[ɪŋ.kʷɪˈliː.na]Ecclesiastical[iŋ.kʷiˈliː.na]
Meaning
- inhabitant
- tenant
- denizen
Declension
| form | singular | plural |
|---|---|---|
| nominative | inquilīna | inquilīnae |
| genitive | inquilīnae | inquilīnārum |
| dative | inquilīnae | inquilīnīs |
| accusative | inquilīnam | inquilīnās |
| ablative | inquilīnā | inquilīnīs |
| vocative | inquilīna | inquilīnae |
inquĭlīna, ae, f., v. 1. inquilinus.
Origins
From inquilīnus.