noun · femininefirst declension
indicīva
indicīva f (genitive indicīvae)
Classical[ɪn.dɪˈkiː.wa]Ecclesiastical[in.diˈt͡ʃiː.va]
Meaning
- the informer's reward
Declension
| form | singular | plural |
|---|---|---|
| nominative | indicīva | indicīvae |
| genitive | indicīvae | indicīvārum |
| dative | indicīvae | indicīvīs |
| accusative | indicīvam | indicīvās |
| ablative | indicīvā | indicīvīs |
| vocative | indicīva | indicīvae |
Origins
From indīcō (“indicate, point out”).