noun · masculinesecond declension
arcubius
arcubius m (genitive arcubiī or arcubī)
Classical[arˈkʊ.bi.ʊs]Ecclesiastical[arˈkuː.bi.us]
Meaning
- masculineA sentinel.
Declension
| form | singular | plural |
|---|---|---|
| nominative | arcubius | arcubiī |
| genitive | arcubiī arcubī | arcubiōrum |
| dative | arcubiō | arcubiīs |
| accusative | arcubium | arcubiōs |
| ablative | arcubiō | arcubiīs |
| vocative | arcubie | arcubiī |
Origins
From arx (“stronghold”) and cubō (“to lie down”).