proper noun · neutersecond declension
Ocriculum
Ocriculum n sg (genitive Ocriculī)
Classical[ɔˈkrɪ.kʊ.ɫũː]Ecclesiastical[oˈkriː.ku.lum]
Meaning
- neutersingularA considerable town of Umbria, situated on the left bank of the Tiber, now Otricoli
Declension
| form | singular | plural |
|---|---|---|
| nominative | Ocriculum | — |
| genitive | Ocriculī | — |
| dative | Ocriculō | — |
| accusative | Ocriculum | — |
| ablative | Ocriculō | — |
| vocative | Ocriculum | — |
| locative | Ocriculī | — |
Ocrĭcŭlum, i, n.,
II. Ocrĭcŭ-lānus (also Ocrĭcŏlānus and Otrĭ-cŭlānus), a, um, adj., of or belonging to Ocriculum, Ocriculan:
Ocriculana villa, Cic. Mil. 24, 64.—The tribus OCRIC., Inscr. Grut. 189, 5; 194, 2; 1031, 4; cf. Inscr. Orell. II. p. 16.—In plur. subst.: Ocrĭcŭlāni, ōrum, m., the inhabitants of Ocriculum, the Ocriculans, Liv. 9, 41.Origins
Probably from ocris (“stony mountain”).
Descendants
- ItalianOtricoli