noun · femininefirst declension
dēcipula
dēcipula f (genitive dēcipulae)
Classical[deːˈkɪ.pʊ.ɫa]Ecclesiastical[deˈt͡ʃiː.pu.la]
Meaning
- snare, trap, gin
Declension
| form | singular | plural |
|---|---|---|
| nominative | dēcipula | dēcipulae |
| genitive | dēcipulae | dēcipulārum |
| dative | dēcipulae | dēcipulīs |
| accusative | dēcipulam | dēcipulās |
| ablative | dēcipulā | dēcipulīs |
| vocative | dēcipula | dēcipulae |
dēcĭpŭla, ae, f., and dēcĭpŭlum, i, n. decipio,
I. a snare, gin, trap.
I. Lit. (late Lat.):
plena avibus, Vulg. Jerem. 5, 27; Job 18, 10.—II. Trop. (ante- and post-class.).
(a). Fem., Sid. Ep. 8, 10 med.; Mart. Cap. 4, § 423; Vulg. Job 18, 10.—
(b). Neutr., App. M. 8, p. 202, 38; 10, p. 250, 28; so id. Flor. 4, p. 360.—Plur.: nulla decipula, Laev. ap. Front. Ep. ad M. Caes. 1, 3.
Origins
- Proto-Indo-European*de
- Proto-Indo-European*déh₁
- Proto-Italic*dē
- Latindēcipula
Latin dē- substratebor.? Proto-Indo-European *kap- Proto-Indo-European *-yéti Proto-Indo-European *kapyéti Proto-Italic *kapjō Archaic Latin kapiō Latin capiō Latin dēcipiō Latin -ula Latin dēcipula From dēcipiō (“catch, ensnare, entrap, beguile”) + -ula.