proper noun · masculinesecond declension
Arecomicī
Arecomicī m pl (genitive Arecomicōrum)
Classical[a.rɛˈkɔ.mɪ.kiː]Ecclesiastical[a.reˈkɔː.mi.t͡ʃi]
Meaning
- A sept of the Volcae, native to Gallia Narbonensis
Declension
| form | singular | plural |
|---|---|---|
| nominative | — | Arecomicī |
| genitive | — | Arecomicōrum |
| dative | — | Arecomicīs |
| accusative | — | Arecomicōs |
| ablative | — | Arecomicīs |
| vocative | — | Arecomicī |